0

Nu înţeleg părăstasul

Ok, îl înţeleg, adică ştiu ce este, dar tot mă depăşeşte activitatea în sine. Nunţile şi botezurile le înţeleg, îşi au rostu. Adică ambele reprezintă o strângere de fonduri prezentată sub falsa impresie de petrecere cu băutură şi mâncare moca. E ca un cerc vicios în care o sumă de bani este rulată între nunţi şi botezuri, până când se termină sistemul şi nu se mai căsătoreşte nimeni. Într-un univers paralel, s-ar renunţa la petrecerile astea de căcat şi s-ar organiza o simplă întâlnire în care lumea decartează bani. Serios, mi-ar conveni mai mult sa dau plicul oamenilor fără trec prin mizeria aia de festivitate şi, probabil, aş da şi mai mult.

În fine, revin la părăstas. Părăstasul (sau pomenirea) are un sistem propriu făcut după o logică de om prost. Adică trebuie să-ţi pomeneşti mortul în felul următor: la 9 zile, 3 săptămâni, 6 săptămâni, 6 luni, 9 luni, 1 an, iar după un 1 an se face din an în an până la 7 ani. Mie din start mi se pare cretină ideea de a-ţi pomeni persoana pierdută după un calendar, chiar dacă acesta a fost structurat aşa după o logică bisericească. Dar, trecând peste asta, mă enervează ideea de mâncare şi băutură pentru toată plebea care a avut sau nu ceva în comun cu răposatul. Nimeni nu vine acolo ca să jelească, se vine strict pentru colaci şi vin, pentru cină la restaurant şi coliva luată la pachet. Sincer, să fiu în situaţia oricărei persoane care are un deces în familie, aş exclude din start ideea de a hrăni tot felul de ciudaţi, pentru că nu m-ar face să mă simt mai bine cu nimic, decât mai pârlită financiar.

Am observat că cei care se încăpăţânează să organizeze părăstasul la aproape fiecare dată propusă de biserică sunt fix cei mai prăpădiţi oameni posibili. Genul de indivizi care trăiesc de pe o zi pe alta în condiţii mizere, dar se storc de bani ca să organizeze un căcat de masă ca să-l amintească pe mort. Nu înţeleg, e greşit să mergi la cimitir, să aprinzi o lumânare şi să spui nişte rugăciuni acolo? Sau acestea n-au relevenţă dacă nu serveşti 30 de inşi cu ciorbă şi peşte cu cartofi fierţi. Şi nici măcar nu primeşti nimic în schimb, în afara unor păreri de rău şi câteva bătăi pe umăr. Te caci pe ele păreri de rău, ai numai de pierdut şi tot mizerabil de simţi.

Da, e adevărat că fără masa respectivă nu-ţi vine nimeni la părăstas, dar chiar ai nevoie de o adunătură de cetăţeni flămânzi ca să îţi poţi aminti de mort? Pot să înţeleg că ai nevoie de preot, că trebuie colaci, vin şi lumânări, dar nu pot să înţeleg nevoia de a organiza ospăţ la restaurant pentru vecinii din bloc, colegii de servici şi tanti de la chioşc care-i vindea ţigări răposatului. Ştiu că depinde de la zonă la zonă şi se poate practica şi ceva care implică nişte haine date ca pomană care, la fel, nu mi se pare deplasat. Însă, observ că românul nu poate face nimic în intimitatea sa, nici măcar atunci când este o chestie mai sensibilă şi toate astea sunt obiceuri preluate de la ţară, dintr-un mediu în care avea mai mult sens să te complici cu pomană pentru tot satul, fiindcă tot satul îl ştia cu adevărat pe mort.

Nu-s chiar toţi bătuţi în cap, cunosc şi persoane care fac ceva restrâns, impreună cu persoane care chiar au făcut parte din viaţa mortului şi care n-au nici un fel de pretenţie. La fel, cunosc persoane cărora li se rupe undeva de mort şi vor doar să profite de situaţie pentru a face chef între cetăţeni.
Ideea e că părăstasul e ciudat şi n-are logică.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *