0

Nu-mi plac roșiile

Nu mi-au plăcut niciodată roșiile crude. Gătesc cu ele, consum sosuri pe bază de roșii, folosesc bulion, tolerez și ketchupul dacă n-am sos de usturoi, dar când vine vorba de roșii crude, mi se pune un nod în gât. Știu că pentru restul oamenilor normali este o adevărată plăcere să muști dintr-o roșie proaspătă, alături de telemea, slănină sau alte chestii care se potrivesc și despre care habar n-am pentru că-s stricată.

Părinții mei sunt oameni raționali care consumă roșii. Maică-mea îmi amintește de fiecare dată când vede o roșie și-s eu prin preajmă că nici ei nu-i plăceau când era tânără, dar în timp i s-au schimbat gusturile și acum le iubește. Îmi zice chestia asta dintotdeauna, ori eu am 27 de ani și încă aștept să mă transform.

Mi-am surprins părinții devorând de-a lungul timpului mii de roșii. Cât am fost mucoasă, maică-mea îmi facea soldăței cu roșii ascunse sub salam, că poate-s proastă și nu mă prind dacă nu le văd. Îmi venea să vomit și refuzam de fiecare dată. Nu mi-e scârbă să văd oameni că le mănâncă și m-am obișnuit să fiu „aia care nu știe ce-i bun”.

Am vorbit despre relația mea cu roșiile crude, pentru că am urmărit mai devreme un documentar pe Vice despre o mamă lesbiană care-și crește singură cei doi copii, în România. Oamenii spun că copiii ei vor ajunge gay, pentru că toți au tendința să imite ce văd acasă. Eu de ce nu am putut să-mi imit părinții când mâncau roșii de față cu mine? Cu ce am greșit? Cum fac să nu mai fiu ciudată?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *