0

Adevărata problemă cu răhățeii de pe stradă

În primul rând este inestetic. Nu-i cade nimănui bine să facă slalom printre răhăței de câine, pe trotuar, pentru că stăpânii sunt nesimțiți. Bine, problema nu e doar la ei, că unii mai adună după patrupezi și, pe lângă asta, sunt destui câini comunitari care ajută la conservarea decorului maro.

Dar, pe lângă faptul că îți provoacă greață ori de câte ori treci pe lângă un moț de-ăsta proaspăt și călduț, mai e o problemă ceva mai complexă.

Pute.

De fapt, problema e că nu pute doar preț de o clipă, până treci de el. Rămâi cu mirosul ăla impregnat în nas toată ziua. Și o dai în paranoia, pentru că nu ai certitudinea că mirosul ăla a rămas cu tine sau pur și simplu ai călcat într-un rahat. Uneori te trezești cu o putoare care te bântuie, fără să știi exact de unde vine. Știi că miroase a căcat, dar habar n-ai de unde.

Și te plimbi pe stradă cu gândul la miros. Începi să studiezi fețele oamenilor, să vezi dacă se uită ciudat la tine. Poate că tu puți, de fapt, și rahatul ăla de câine a fost doar în imaginația ta. Din când în când, te uiți în urma ta, să vezi dacă nu cumva lași vreo dâră maro pe asfalt. Te uiți la talpa păpucului, îți ștergi picioarele de asfalt, dar mirosul persistă.

Nu scapi de el.

Când ai impresia că nu mai pute a rahat în jurul tău, începi să ai dubii. Nu ești sigur dacă mirosul a dispărut sau pur și simplu te-ai obișnuit cu el. Poate că tu nu-l mai simți, dar toată lumea din jurul tău știe că puți. O să rămâi cu senzația asta toată ziua. Sau până când uiți efectiv de ea.

A doua zi s-ar putea să o iei de la capăt, pentru că răhățeii de câine sunt eterni. Nu scapi de ei, sunt peste tot, chiar și atunci când nu îi vezi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *