0

Acțiunea feministă împotriva violenței domestice e drăguță, dar nu prea ajută

E 8 martie, o zi perfecta în care niște doamne să se adune în fața Ministerului de Justiție și să atraga atenția oamenilor privind violența la care multe femei sunt supuse în România. Activistele respective și-au dat flori între ele și au dat exemple de astfel de victime care au fost ucise de către parteneri.

În mare, e doar un demers care atrage câteva like-uri pe Facebook într-o bulă în care toată lumea e de acord că violența e nașpa. Scopul adunării se uită până a doua zi. Nu zic că intenția e greșită, în fond chiar avem o problemă la capitolul ăsta și de-aia am ajuns pe primul loc în Europa la procentul celor care cred că sexul fără consimțământul partenerului este acceptabil în vreun caz. Asta pentru că, în ochii românului generic, femeia nu este niciodată victimă, își ia viol pentru că și-o caută cu lumânarea și îi place pula sau pentru că „o fi zis ea ceva, o fi înjurat”. Genul ăsta de atitudine o întâlnești chiar și la anumite doamne, alea care te judecă după lungimea fustei și după ora la care mergi acasă.

O doamnă bine care a comentat la live-ul de pe Vice

Principalul aspect pe care aceste cucoane adunate la Ministerul Justiției au pus accentul este ăla cu continuarea cercetării penale, chiar dacă victima violenței în familie își retrage plângerea. E clar că au depistat care este baiul, numai că nu au venit cu o soluție reală. Problema principală nu este faptul că poliția își ia mâinile de pe caz, odată ce plângerea este retrasă. De fapt, problema ține de motivul pentru care aceste victime ajung să renunțe.

De exemplu, la începutul anului, o tipă și-a retras plângerea pentru viol, după ce agresorul i-a oferit 50.000 de lei și un căcat de Peugeot. Acum vreo trei ani, una a renunțat la plângere pentru 18.000 de euro. Alta a renunțat pentru 1.500 de lei. Degeaba se agită câteva feministe cu flori pe stradă, în timp ce e plin de femei proaste care șterg un viol cu un pachet de țigări și un pet de Neumarkt.

Altele sunt bătute la ordinea zilei, le vezi fără ochii învinețiți doar când e sărbătoare. Stau și înghit picioare după cap, pentru că e bărbatul lor și îl iubesc. Și pentru că au un copil care doamne ferește să crească cu un singur părinte. Mai bine să crească înconjurat de violență, pentru că familia tradițională e viață. Nu le încurajează nimeni să se care de lângă ticălosul ăla, pentru că nu e frumos să divorțezi, nu e creștinește să fii o mamă singură și mai râde și satul de tine. Mai bine rabzi, pentru că ești proastă și nu vrei să știe lumea că ai rămas fără bărbat.

Până nu se schimbă mentalitatea asta specifică evului mediu a multor femei, mișcarea activistelor de azi rămâne o gargară banală cu un slogan idiot „cade una, cădem toate” care le face să pară mai slabe decât sunt. Ideea asta cu continuarea cercetării penale după retragerea plângerii este o măsură care sună bine în teorie și va exista doar pe hârtie. Multe din femeile abuzate vor vorbi și mai puțin despre asta, de frică să nu rămână fără bărbat în familie. Pentru că asta este educația pe care au primit-o, să tacă din gură, să fie supuse și să trăiască cu impresia că nu se pot descurca fără trântorul ăla în viața lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *