3

Circuitul manelelor în natură

Dacă te uiți peste istoria manelelor în România, ai să găsești un pattern predispus să se repete. Noi am avut onoarea să fim primii martori ai acestui ciclu natural. Acesta este în curs de finalizare și probabil că la anul se va încheia de tot, urmând apoi un nou Big Bang din care buna reputație a manelelor va renaște din propria cenușă. Maneaua trece prin patru etape, pe o durată de aproape 20 de ani. Prima este cea mai lungă și plictisitoare, durează mai mult decât restul la un loc, iar noi suntem pe punctul de a o retrăi.

Manelele sunt de căcat

Maneaua există de foarte mult timp și a trecut printr-o grămadă de influențe până a reușit să se delimiteze complet de muzica lăutărească. Forma pe care o știm cu toții a început să capete popularitate pe la sfârșitul anilor 90 – începutul anilor 2000. La scurt timp după ce nume precum Costi Ioniță și L.A. rupeau topurile, a început să se contureze și primul val de hate.

Manelele erau cea mai clară definiție a muzicii de căcat. La început se accepta varianta în care un om le ascultă doar când e beat și prost, dar, în cele din urmă, genul ăsta de scăpări ajungeau să definească caracterul. Era cel mai important detaliu de care se ținea cont în discuțiile despre muzică și fiecare participant la dialog își începea pledoaria cu „ascult de toate, în afară de manele”. Intelectualii îi renegau pe cei care se dădeau de gol că știu versurile de la „De ce mă minți”, iar cocalarul nu era cel care se purta ca un mârlan, ci ăla care asculta manele. Discuțiile de la bere erau repetetitive, se alterna între „muie la credincioși” și „muie la manele”. Toată plebea avea pe Yahoo Messenger avatarul ăla cu Hitler care ținea capete de maneliști. Timp de vreo 15 ani, românii erau veșnic împlicați într-o labă-n cerc, era sport național să te mângâi pe sfârcuri în timp ce arunci flegmatic un „manelele sunt de căcat”.

Ascult manele în mod ironic

Prin 2014-2015 s-a întâmplat ceva ciudat. Poate că are legătură cu faptul că Salam a recunoscut cu un an înainte că bagă cocaină, poate că are legătură cu internetul care s-a umplut de clipuri cu manele care mai de care mai hazlii. Hei, poate pur și simplu a devenit plictisitor să te tot lauzi că nu-ți plac manelele și a intervenit nevoia aia de a te pișa împotriva vântului. Cert e că Salam a devenit o memă, un personaj abstract pe care să-l duci în extrema opusă. Timp de vreo doi ani, personajul Florin Salam a fost transformat dintr-o glumă simplă într-un idol, un artist desăvârșit, rege, fenomen și ce mai vrei tu.

Dintr-o dată era amuzant să dai share la manele pe Facebook și să te prefaci că le asculți la modul ironic. Sigur, toată lumea știa că este un teatru ciudat, un rol la care nimeni nu voia să renunțe. Gluma a devenit cancer în scurt timp, căci tot internetul numai asta facea. A fost muls subiectul până când și-a pierdut complet hazul, prin petiții care-l cereau pe Salam la Untold, evenimente, concerte, comentarii cu „adevăraaaat”, manele introduse pe te miri ce clip viral. Pula mea, totul era cu manele și lumea se căca pe ea de râs.

Ascult manele în mod neironic

În anul 2016 a început să se fâsâie toată gluma cu Salam. În fond, cât să tot mulgi același rahat? Absolut fiecare chestie de pe internet a ajuns să-l aibă pe Salam fotoșopat. Așa că lumea a renunțat la atitudinea rezervată de a vorbi despre manele doar sub formă de glumă. Poate că s-a mers prea departe sau poate că a fost un prilej bun ca unii timizi să recunoască că ascultă manele de plăcere.

Așa că au început să dea share la noutăți, gen Dani Mocanu sau alte noi talente. Unii mai sceptici au îndrăznit să pună sub semnul întrebări gusturile omului, dacă e pe bune sau în continuare face mișto, dar răspunsul a fost mereu același „dacă nu-ți plac manelele înseamnă că mă-ta te-a făcut prost”. Deja era comun să auzi cum urlă manelele din casca unui puber din metrou. Non-cocalarul care ascultă manele nu mai era considerat o anomalie. Fenomenul ăsta a ținut destul de puțin, cam un an și a fost mai mult o tranziție spre etapa din anul curent.

Numai hipsterii se duc la evenimente cu manele

Odată ce percepția asupra menelelor a devenit mai relaxată, românii au început să realizeze că acest cult al personalității nu mai e așa mișto. Apologia lui Salam s-a consumat și nu mai are sens să tot mulgi aceeași vacă. 2017 va fi marcat în istoria manelelor drept anul în care maneaua a devenit prea underground pentru hipsteri și prea mainstream pentru restul. În timp ce trapul și Carla’s Dreams îți sodomizează urechile de fiecare dată când te intersectezi cu un radio, hipsterul caută o gură de aer.

Și a găsit-o. În manele. Maneliști consacrați încep să atragă publicul meta la diverse festivaluri și petreceri, iar lumea se duce acolo fără să se mai simtă judecată, pentru că fie o poate băga pe aia cu „ascult la modul ironic”, fie îți pot demonstra că nu le pasă de părerea ta. În timp ce chestiile astea se întâmplă, tot mai mulți simt că nu se mai pot pișa împotriva vântului. Manelele nu mai sunt așa exclusiviste și pur și simplu nu mai ești unic dacă le asculți în mod ironic sau neironic. Așa că nu le mai rămâne decât să haterească la cei care se duc super dandy relaxați la evenimente cu manele.

Manelele sunt de căcat

La anul, manelele vor reveni la starea lor inițială de muzică cocălărească pe care trebuie s-o urăști, pentru că așa ți-a spus cineva. Oamenii, sătui de hipsterii care merg la concerte și de cei care le ascultă la modul ironic, vor asocia manelele cu o anumită categorie de nesuferiți. Poate că de data asta nu vor fi detestate pe criterii rasiale, gramaticale sau mai știu eu ce, dar cert e că natura va găsi o cale. Ăsta este circuitul manelelor, să fie detestate timp de vreo 10-15 ani, ca apoi să primească câțiva ani de glorie din neant. Nu vor muri niciodată, dar grandoarea lor va varia de la an la an.

3 Comments

  1. Partea misto e ca manelele au avut intotdeauna ca public tinta romanii in timp ce tiganii au ramas cu muzica lor. Romanii au devenit hateri ai unei muzici pe care cica majoritatea nu o ascultau. Am sa rad si cu fundul cand stranepotii mei vor citi in manualele de istorie / pe wikipedia cum Nicolea Guta a fostul unul din pionerii gypsy – jazz-ului romanesc, dar nu isi va aminti nici dracu’ de Carla’s Dream.

    1

    0
    • To be honest țiganii ăia care țin de tradiție nu înghit manelele, le consideră comerciale și sunt de părere că le-au stricat cultura și tot ce înseamnă muzică lăutărească. Cu toate astea, Dinescu Jr. a avut dreptate când a spus că manelele ar trebui introduse în patrimoniul cultural național.

      2

      0
      • Sunt mai reprezentative pentru cultura romaneasca a anilor 90, inceput de 2000 decat cartile lui Plesu, asta e sigur :))

        0

        0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *